Îngeri cu suflete murdare

Valera a pus pe cap furajca şi a plecat la slujbă. Colegii din comisariat l-au întîlnit cu o ţigară la intrare şi un banc nou despre menţi. Valera a hlizit cu poftă, a primit indicaţii de la D-l Capitan şi a inceput lucrul răsfoind prin hîrtiile de pe masă. Primul a îndrăznit sa-i facă observaţie locotenentul Sochircă.
-Băi, Valera, tu şi, blea, nu te speli, de cînd ai primit zvania??
Valera intradevăr se spăla rar, poate o data pe 2 saptămăni, dar ultima dată era chiar eri.
-Du-te, blea, ş-te-mpuşcă! A răspuns Valera lui Sochircă.
-Uite pe bocani. Poate ai călcat pe mină?
Valera s-a prefăcut că e concentrat la citirea unui document, dar totuşi s-a uitat pe talpă. Era curată.
Trecînd pe coridor spre cobinetul comisarului, Valera cu fiecare pas lăsa o ştersătura murdară pe covor. Fără să observe urmele lăsate, el a intrat la comisar.
-Permiteţi-mi să raportez, domn comisar!
-Davai!
-Din dosarele aflate în lucru...
-Asta tu, blea, ai adus căcat în casă??
-Nu, domn comisar!
-Cum nu, blea? O putoare de la tine... Ian ridică talpa!
Valera a întins piciorul tremurînd cu talpa înspre comisar. Comisarul a privit lung ciobota. Valera stătea neclintit, şi doar o picătura de sudoare a trecut lent pe tîmpla sa.
-..iar de afară pute a baligâ, a spus comisarul iritat. Pe loc repaos!

            Valera a ieşit în coridor îngînduat. ''Ceva nu-i în regulă...'' s-a gîndit el şi a pus palma pe frunte. 
Trecînd pe coridor toţi îl întîmpinau pe Valera cu faţa strîmbă şi îl ocoleau. El se simţea cu musca pe căciulă, însă nu putea înţelege care-i sursa mirosului neplăcut, pe care el, de fapt, nici nu-l simţea.
A plecat acasă pe jos, pentru a evita situaţii incomode în transport. Ajuns la prag, soţia l-a întîmpinat cu mîna la nas.
-Noroc, Valeruşca, şterge binişor picioarele înainte de a intra, că manincă ai călcat in ceva.

-Aurica! Nu mai începe şi tu! Azi toţi imi spun să şterg picioarele şi că miroase urît. Da poate asta de la voi pute?!
-Ei hai nu te-nerva. Mîncarea-i pe plită. Manînci, te speli şi vii să te culci. Precis ca ai avut o zi grea astăzi.
-Eu, de fapt, eri m-am spălat!
-Ei şi azi te mai speli o dată. Las-că apă caldă este.
Valera a luat săpunul și freca cu forța pe tot corpul. Acum parcă și el simțea putoarea. ''Poate chiar îs de căcat? Poate întradevăr m-am făcut om rău? Poate asta-i semn de la cel de sus că trebuie să mai las prostiile? Poate să mă las de băut, să nu mai îmblu pe la Sveta, că nu cumva mai afla şi Aurica?'' Valera s-a dus cu gîndurile departe. A pus capul pe pernă, iar mîna pe pieptul Auricăi şi a adormit.
Aurica s-a trezit de la sunetul deșteptatorului. Prima ce a simţit, era mirosul neplacut. Cînd a deschis ochii, şi a vazut ca unsă din cap pînă-n picioare de căcat. Lîngă ea în pat stătea o baligă enormă.

Aurica stătea calm. Fără a face emoţii, ea a mers la baie, s-a spălat şi a revenit în cameră. Ea a scos din sertar furajca, a pus-o pe vîrful căcatului şi l-a trimis la slujbă.