duminică, 30 noiembrie 2014

UNU LA UNU

Un cot în coaste m-a trezit din starea de amețeală matinală. Lumea se înghesuia în troleul tărăgănat. Taxatorul își făcea loc printre pasagerii somnoroși. Eu am scos cinci lei din buzunarul din spate și am întins mâna înspre taxator, anticipînd urletul acuzativ “Aaachităăăm din spate!”. El mia socotit trei lei zoioși de unu. Pe cel de sus am observat o înscripție strîmba. Înaite de a pune restul în buzunar, am privit mai atent inscripția. “ANGELA. SUG PULA.” și un număr de telefon scris puțin mai jos. Imediat mi-am închipuit cum un elev plictisit, în timpul lecției de chimie, roade cu stiloul aceasta inscripție cu numarul de telefon a colegului de bancă pentru a se amuza.

Ziua de lucru a trecut greoi și plictisitor. Seara a trecut tăcută și singuratică. Era timpul ultimei țigări înainte de somn, cînd mi-am dat seama că țigările s-au terminat. Cu mutra unui osîndit mi-am pus pantofii și am ieșit din casă. M-am apropiat de tăraba cu țigări și am cerut un pachet de KENT. Am scos banii din buzunarul din spate și am zărit leul de dimineață cu inscripția cu conținut indecent. I-am întins banii vînzătoarei, dar în ultimul moment i-am luat înapoi și am schimbat leul de deasupra cu altul, după ce am achitat și mi-am luat țigârile.
Gîndul de a suna pe acel număr magic nu-mi dădea pace. Am luat telefonul și un glas blînd mi-a răspuns obosit „Alo... Alo, vorbiți.

-          - Angela?
-          - Da. Cine-i?
-          - Ce faci? Ești ocupată?
-          - Nu. Dar cine-i?
-          - Nu ne cunoaștem dar mă gîndeam că putem să ne întîlnim, dacă ești liberă acum.
-          - Nu sînt pregătită acum pentru întîlnire și nici nu știu cine ești și cu ce scop dorești să mă vezi.
-          - Numarul îl am de la un prieten. Mi-a spus că esti o fată simpatică și că pot să te sun dacă îmi va fi trist.
-          - Clar.
-          - Deci nu ești împotrivă să ne întîlnim?
-          - Dacă vii la telecentru…
-          - Vin într-o oră.
-          - Bine. Într-o oră la piață la Docuceaev.

Îi vedeam silueta care mergea înspre mine cu pași grăbiți. Ea sa oprit în fața mea și fără să spuna nimic, mă privea întrebător. Eu, însă, o priveam în față și nu puteam să rostesc nici un cuvînt. Era acea fața pe care nu mi-o puteam închipui nicidecum într-o astfel de situație. Era fața D-nei Angela – primei mele profesoare. Eram sigur că era anume ea, dar imposibilitatea situației mă făcea să am dubii. După cîteva minute de tăcere, am rostit cu glas neîncrezut:
-          - Doamna Angela?
-          - Doamna?
-          - Doamna Angela! Asta-s eu Sergiu! Sergiu Tătaru! Seriojăl, cum îmi spuneați cîndva.

Doamna Angela și-a acoperit fața cu palmele și a izbucnit în plins. Ea a încercat să fugă dar eu am tras-o înspre mine și am strîns-o în brațe, după ce ea plîngea în bocete la mine pe umăr.
Dupa ce am putut s-o liniștesc am luat-o în cafeneaua de peste drum. Doar două cafele băute în tăcere, noi am izbutit să începem discuția atît de delicată.
-          - Seriojăl, eu cred că am să mor amuș de rușine…
-          - Hai lăsați Doamna Angela… Eu n-am să spun la nim… adică am vrut să spun ca să nu vă faceți griji, totul va fi bine.
-          - Hai nu mai spune și tu atîta Doamnă.
-          - Atunci și mie să nu-mi spuneți Seriojăl.
-          - Bine, Sergiu.
-          - Bine, Angela.
-          - Hai spune, cum la tine? Ce mai faci?
-          - Păi… eu ca eu… nimic deosebit. Dar iaca Dumneavoastră?
-          - Of, rău, Sergiu, rău.
-          - Păi da cum ați ajuns să vă prostitu… adică am avut în vedere, ce s-a întîmplat???
-          - Serioja, tu știi cît primește o profesoare de clase primare?? Și încă și soțu m-o lăsat.
-          - Da… dar cum…
-          - Hai numai nu începe! Cum? Tare binișor. Asta numai prima dată-i scîrbos. Da pe urmă sugi puli ca pîlesosu!   Tu mai bine spune cum restul, ce mai fac? Cum Vitalic, Jenel, Victor? Cu cine mai erai tu prieten atunci…
-          - Ei cum… eu despe toți nu știu… Numai așa ce mai aud întîmplător… Vitalic știu că o plecat în Spania. Acolo s-o căsătorit, tot c-o moldovancă, iaca degrabă tre să nască. Victor are o afacere cu tat-su, da Jenel… El o nimerit în accident anul trecut… Nu mai este Jenel, D-zeu să-l ierte…
-          - Of… Serioja!
-          - Da, tare grav accident o fost. O trebuit să taie mașina ca să-l scoată… La mormîntare o fost toată clasa… care mai sînt prin Moldova. A, numai Olaru n-o fost. El stă închis.
-          - Ei da! Gheorghiță???
-          - Da… de trei ani deamu. Cam doadată după ce-am terminat școala. Nu știu cîți mai are de stat. Cică l-o tătiet pe unu…
-          - Serioja, da cum fetele? Că am auzit de la colege că la Scorosnaia este o fată Mihaela Cucu și m-am speriat să nu fie cumva Mihaela noastră, dar să merg s-o vad tare mi-i rușine.
-          - Da, cred că e ea. Parcă cineva din băieți chiar o văzut-o…
-          - Of, Serioja, of… Fetele estea, la ce se mai gîndesc…?
-          - Ei, Doamna Angela, cine-ar vorbi.
-          - Eu, Serioja, eu-s femeie experimentată. Prin cîte puli am trecut eu… ohoho! Așa că tu mie nu-mi spune! Eu meseria mi-o știu bine... Dar Tu, de ce suni pe la curve? Chiar n-ai și tu o fată? Așa băiat tînăr și simpatic.
-          - Da eu… Doamna Angela, eu decît să cheltui nervi cu fetele estea, mai bine dau 20 de euro pentru-n minet.
-          - Ahahaha! Cu 20 de euro eu ț-oi face un minet chiar acum! Pe nota zece!
-          - Dar Doamna Angela! Cum așa?! Sînteți prima mea învățătoare! M-ați învățat să scriu, să citesc…
-          - Ahahaha… cu atît mai bine! Dac-ai ști, Serioja, cite încă te mai pot învăța eu!
-          - Doamna Angela. Eu nu pot așa… îmi sînteți ca a doua mamă!
-          - Of, Serioja, of…
-          - Serios…
-          - Mă faci iar să plîng… Mai în scurt, hai la mine, să mai stăm să mai vorbim…
-          - Hmm… Bine, amuș, să achit cafeaua.

Doamna Angela m-a poftit în casă și m-a servit cu wiskey. “Be, că-i bun. O rămas de la clientu de ieri.”
Ea a dat peste cap suta de grame de wiskey fără să clipească și s-a apropiat de mine. Eu mă feream de îmbrățișarile ei, pînă nu am rămas blocat în colțul camerei. Ea a pus palmele pe obrajii mei și privindu-mă direct în ochi, mi-a ordonat: “Scoate 20 de euro și pantalonii!”
Eu am scos doar banii. De pantaloni și de toate celelalte a avut grija Doamna Angela. Prin cap îmi treceau imagini de la primele lecții de la scoală. Vedeam buzele Doamnei Angela, care ne arătau cum se pronunță corect literele O, U, A, E, și alte vocale. Pe obrajii mei au început să curgă lacrimi. Pe obrajii Doamnei Angela curgea....